Tratat de psihoterapie cognitiv-comportamentală

Principiul de bază al psihoterapiei cognitiv-comportamentale este acela că stările afective negative, cum ar fi depresia, anxietatea, panica, iritarea, precum şi comportamentele dezadaptative au la bază modul distorsionat în care oamenii gândesc despre ei înşişi, despre lume, viață şi viitor. Aceste idei și credințe eronate se sedimentează în timp, independent de nivelul intelectual, şi conduc la comportamente autoblocante şi autodistructive. Demersul terapeutic pune accentul pe tehnici de restructurare cognitivă și atitudinală, apelând la principiile învăţării pentru a obţine modificări în sfera comportamentului și provocând clienții să-și dezvolte un mod de gândire mai flexibil și rațional. Rezolvarea de probleme reprezintă o latură importantă a tratamentului, însă competențele dobândite sunt utile în variate situații de viață.
Psihoterapia este limitată în timp, are obiective clar definite, rezultate evidente, de cele mai multe ori posibil de cuantificat. Terapia cognitiv-comportamentală are rezultate eficiente în tulburările anxioase (anxietate generalizată, atacuri de panică, agorafobie, fobii multiple, fobie socială), depresive, în tulburările de stres posttraumatic, în cele cauzate de abuzul de substanţe, dar şi în cazuri mai complexe, cum ar fi, de pildă, tulburările de personalitate.

Irina Holdevici este profesor universitar de psihologie şi psihoterapie. A publicat peste 100 de studii şi peste 20 de cărţi de specialitate. Deţine specializări în psihoterapie, psihopatologie şi psihologia sportului. Este psihoterapeut formator în psihoterapie cognitiv-comportamentală şi în hipnoză clinică.

Mihaela Negrescu este cadru universitar, doctor în psihologie și sociologie. Este formator și supervizor în psihoterapie cognitiv-comportamentală și detine specializari și în alte scoli de terapie (analitică, hipnoză ericksoniană, NLP).


Studiile clinice au evidenţiat faptul că terapia cognitivă are și un efect profilactic, înarmând clientul cu tehnici de management al stresului. Psihoterapia cognitivă nu acţionează numai la nivel superficial pentru reducerea simptomelor, ci și la un nivel mai profund, al schemelor cognitive de bază care reprezintă anumite stiluri de gândire caracteristice clientului. Aceste structuri cognitive prin intermediul cărora clientul își organizează experienţele de viaţă poartă denumirea de convingeri de bază și s-au format în copilărie, în urma interacţiunilor cu persoanele semnificative. Schemele cognitive includ așa-numitele distorsionări cognitive care determină clientul să realizeze evaluări cu caracter disfuncţional care, la rândul lor, generează emoţii negative și comporta- mente dezadaptative.
Autoarele

Psihoterapia cognitivă este focalizată pe convingerile clientului care pot fi expectaţii, evaluări sau atribuiri ale cauzelor sau responsabilităţilor. Odată ce clientul a conștientizat conţinuturile cognitive, acesta este încurajat să le considere ca pe niște ipoteze de lucru (nu ca pe niște fapte reale) care pot fi adevărate, dar nu în mod obligatoriu adevărate. Considerarea convingerilor ca fiind ipoteze de lucru reprezintă un proces de disociere sau distanţare de acestea, fapt ce permite clientului să le analizeze mai obiectiv, putând să ajungă la un punct de vedere diferit. Odată cu schimbarea convingerilor disfuncţionale și înlocuirea lor cu unele mai realiste se va produce și modificarea în sens pozitiv a stărilor afective.
Autoarele