Patologia normalității

În volumul de față Erich Fromm supune analizei tabloul normalității și al sănătății psihice din societatea contemporană. El examinează patologia normalității plecând de la identificarea efectelor pe care economia de piață le are asupra comportamentului oamenilor, descoperind apoi în centrul acestei maladii a normalității incapacitatea crescândă a omului de a se raporta la realitate în mod voluntar și conștient. Fromm dezvoltă conceptul clinic de „alienare" și identifică diversele sale fațete, încercând să înțeleagă modul în care oamenii pot depăși propriile tendințe către lene și inerție.

Erich Fromm (1900–1980), sociolog și psihanalist, s-a format în cadrul Școlii de la Frankfurt, pentru ca în 1933 să emigreze în SUA. Din cărțile sale traduse la Editura Trei, amintim: Arta de a iubi, Budismul Zen și psihanaliza, Arta de a fi, Anatomia distructivității umane, Omul pentru sine, Fuga de libertate, Din dragoste de viață.

Întregul sentiment al valorii unui individ — dacă e să‑i spunem individ — depinde de cât de vandabil este acesta, dacă există sau nu cerere pentru el. Din acest motiv percepția sa de sine și încrederea sa interioară nu depind niciodată de aprecierea calităților sale reale și concrete, a inteligenței, onestității, integrității, umorului, a orice este el, ci depind de felul în care el reușește (sau nu) să se vândă pe sine. De aceea el este mereu nesigur, mereu dependent de succes și devine deosebit de temător dacă nu are perspectiva succesului previzibil.
Erich Fromm

În mod clar, să vedem un incendiu, să privim un accident de mașină și să privim locul unei crime nu au efect de catharsis, dar impulsul este foarte puternic, pentru că este ultima rămășiță ce ne pune în contact cu urma de dramatism din cultura noastră care cultivă rutina, și nu dramaticul. Am o bănuială că funcția romanelor polițiste pe care îmi place tare mult să le citesc este până la urmă unul dintre acele lucruri prin care venim în contact cu un strop de dramă.
Erich Fromm


Cuprins

Prefață

Partea I. Patologia normalității la omul modern

1. Sănătatea mentală în lumea modernă
A) CE ESTE SĂNĂTATEA MENTALĂ?
B ) PRINCIPIILE ȘI ATITUDINILE SOCIETĂȚII MODERNE
C) CONDIȚIILE UMANE ȘI NEVOILE PSIHICE
D) SĂNĂTATEA MENTALĂ ȘI NEVOIA DE RELIGIE

2. Cadrul de referință și de devoțiune în cultura contemporană
A) VIDUL RELIGIOS
B ) DESPRE CONCEPTUL DE MUNCĂ
C) IDOLATRI A PRODUCȚIEI ȘI CONSUMULUI
D) DESPRE FERICIRE ȘI SIGURANȚĂ

3. Alienarea și problema sănătății mentale
A) ALIENAREA ȘI ABSTRACTIFICAREA
B ) EXPERIENȚA ALIENATĂ
C) LIMBAJUL ALIENAT
D) SENTIMENTELE ALIENATE ȘI SENTIMENTALISMUL
E ) SĂNĂTATEA MENTALĂ ȘI FAPTUL DE A FI ÎN CONTACT
F) ALIENARE A ȘI PLICTISEALA
G) ALIENARE A ÎN POLITICĂ
H) GÂNDIRE ALIENATĂ
I) IUBIRE ALIENATĂ



4. Cum să ieșim din starea de societate nesănătoasă
A) VIZIUNEA SOCIALISTĂ ȘI DISTORSIONAREA ACESTEIA
B ) CE E DE FĂCUT ?

Partea a II‑a. Pentru a înțelege sănătatea mentală
1. Principalele concepții referitoare la sănătatea mentală
2. Sănătatea mentală și gândirea evoluționistă
3. Propria mea concepție despre sănătatea mentală
A) DEPĂȘIREA NARCISISMULUI
B ) DEPĂȘIREA ALIENĂRII
C) DEPĂȘIREA NECROFILIEI
D) DETERMINANȚII SOCIALI AI SĂNĂTĂȚII MENTALE

Partea a III‑a. Știința umanistă despre om
1. Considerații preliminare
2. Scopuri generale
3. Obiective specifice
4. Remarci generale

Partea a IV‑a. Este omul leneș de la natură?
1. Axioma lenei moștenite
A) ASPECTELE SOCIOECONOMICE ALE AXIOMEI
B ) ASPECTELE ȘTIINȚIFICE ALE AXIOMEI
C) MUNCA ȘI AXIOMA PASIVITĂȚII ÎNNĂSCUTE A OMULUI

2. Dovezi împotriva axiomei
A) DOVEZI NEUROFIZIOLOGICE
B ) DOVEZI DIN EXPERIMENTELE PE ANIMALE
C) DOVEZI DIN EXPERIMENTELE DE PSIHOLOGIE SOCIALĂ
D) DOVEZI BAZATE PE VISE
E ) DOVEZI DIN DE ZVOLTAREA COPILULUI
F) DOVEZI D IN PSIHOLOGIE

Bibliografie