Codul sufletului

Să fim, oare, numai rezultatul interacțiunii dintre genele transmise de părinții noștri și mediu? Cu ce scop se află fiecare dintre noi pe acest pământ? Reușesc oare psihologia și științele actuale să explice extraordinara forță care ne ajută să ne urmăm drumul, în ciuda vicisitudinilor?
De-a lungul timpului, numeroși gânditori, filosofi, psihologi au încercat să identifice acel ceva din noi ce cu toții știm că există, care ne călăuzește viața, dar pe care nu-l găsim căutând în laboratoare sau în statistici. Unii l-au numit daimon, soartă, duh, înger păzitor. James Hillman îl numește „ghindă". Așa cum stejarul, până să ajungă falnicul copac pe care îl cunoaștem, este mai întâi o ghindă ascunsă în pământ, un proiect, o promisiune, la fel și noi, oamenii, ne naștem cu ideea a ceea ce urmează să devenim. Această carte prezintă exemplele grăitoare ale unor personalități din lumea artistică și politică, ale căror vieți arată că nimic nu este întâmplător. Antrenantă, ușor de urmărit, se adresează oricărui cititor aflat în căutarea propriului sine.



James Hillman (1926–2011), psiholog american, a studiat la Institutul C.G. Jung din Zürich. A fondat curentul psihologiei arhetipale, desprins din psihologia analitică. A scris numeroase cărți de specialitate, printre care Re-visioning Psychology, nominalizată în 1975 la Premiul Pulitzer. A susținut conferințe și a tratat pacienți în practica sa privată.

Viața umană este mult mai mult decât ne permit teoriile noastre să cunoaștem despre ea. Mai devreme sau mai târziu, ceva pare să ne cheme pe o anumită cale. Poate că acest „ceva" s-a manifestat sub forma unui moment singular, cândva, în copilărie, o clipă în care a apărut de nicăieri o urgență teribilă și fascinantă, o răsturnare ciudată a ordinii firești ce a creat loc pentru o profeție: asta este ceea ce trebuie să fac, asta trebuie să devin. Acesta sunt eu.
James Hillman


CUPRINS
Epigrafuri în loc de prefaţăCapitolul 1. Într-o coajă de nucă: Teoria ghindei şi răscumpărarea psihologiei
Capitolul 2. A creşte în jos
Capitolul 3. Iluzia parentalităţii
Capitolul 4. Înapoi la cele invizibile
Capitolul 5. „Esse est percipi": A fi înseamnă a fi perceput
Capitolul 6. Nici natură, nici cultură — altceva
Capitolul 7. Romane melodramatice şi fantezie pură
Capitolul 8. Deghizare
Capitolul 9. Soarta
Capitolul 10. Sămânţa rea
Capitolul 11. MediocritateaConcluzie: notă asupra metodologiei
Note
Bibliografie
Permisiuni