10 situații clinice în acompanierea doliului

Cartea de față își propune să ofere repere și resurse practice psihologilor, medicilor, asistentilor sociali si tuturor celor care se ocupă de persoanele îndoliate. Fie că este vorba despre a înțelege mizele clinice în funcție de diferitele tipuri de doliu, de a ști cum să anunțăm moartea, de a ne da seama despre cum să ne ocupăm de copii, de familii, de a ști cum să‑i susținem pe cei mai vulnerabili, de a-i ajuta pe cei care au pierdut o persoana dragă care s-a sinucis — toate aceste aspecte vor fi abordate în această carte fără tabuuri, simplu, de către profesioniști cu experiență practică, recunoscuți pentru activitatea lor în legatura cu doliul normal și cel patologic.

În unele situații, cei apropiați cred că faptul de a nu anunța un deces este mai puțin violent decât a‑l confrunta pe cel drag cu această veste funestă. Această părere poate părea pertinentă pe moment, însă toți cei îndoliați față de care s‑a păstrat un secret relatează că faptul de a nu li se fi spus, de a fi fost ținuți la distanță, a fost o tortură suplimentară, care a afectat în mod profund relația de încredere pe care o puteau avea cu persoanele în cauză. Niciunul nu a „iertat vreodată" ceea ce li s‑a părut a fi o „trădare" și un „furt al poveștii lor de viață". „Vrând să mă protejeze, m‑au rănit și mai tare"...

Hélène Romano

Anunțarea morții este o încercare pentru oricine trebuie să dea o astfel de veste tristă. Dincolo de complexitatea a ceea ce e de spus, este important să se acorde atenție cuvintelor formulate și condițiilor în care sunt formulate.
Cuvântul „moarte" trebuie pronunțat, chiar dacă e greu, întrucât poate fi înțeles de oricine. „Decedat" pare mai impersonal și nu este un cuvânt care poate fi înțeles de oricine; se poate întâmpla ca aparținătorii să întrebe un asistent: „Doctorul a zis că a decedat, asta înseamnă că a murit?". Cuvinte precum „plecat dintre noi", „adormit" pot produce confuzie, în special în cazul celor mici, și trebuie evitate.

Hélène Romano


Cuprins

Lista autorilor
Introducere

Capitolul 1. Ce trebuie să știm despre doliu
Ce înseamnă doliul?
Doliul adaptat
Doliu și migrație
Doliul inadaptat

Capitolul 2. Vestea morții
Impactul traumatic al veștii
Condițiile în care este anunțată vestea
Anunțarea inimaginabilului
Moduri în care se poate da vestea
Cazul donării de organe
Reacții imediate în urma aflării veștii

Capitolul 3. Ritualizarea morții
Ritualurile funerare
Corpurile inaccesibile și ritualurile funerare
Ritualuri și morți colective
Specificitatea morților în cazul conflictele armate

Capitolul 4. Doliul infantil
Doliul în prima copilărie
Doliul la adolescenți
Doliul la frați și surori
Cum să anunțăm copiilor moartea

Capitolul 5. Doliul și nașterea
Sarcină și doliu
Doliul antenatal
Co-animarea unui grup de profesioniști și de părinți îndoliați

Capitolul 6. Doliul în familii
Noțiunea de traumă familială și consecințele ei
Travaliul doliului și reziliența
Ajutoarele terapeutice
Terapia cu familia
Mentalizarea

Capitolul 7. Doliul la senectute
Definiția senectuții
Locul senectuții în societățile occidentale
Locul senectuții în societățile tradiționale
Specificul pierderilor la o vârstă înaintată
Descoperirea unui continent gri

Capitolul 8. Doliu și boală psihică, o dificultate dublă?
Un doliu este mai ușor de depășit atunci când cel îndoliat suferă de o boală psihică?
Cum poate fi cuantificată exprimarea doliului și diferențiată de simptomele bolii prezente?
Evaluarea doliului
Principii terapeutice
Intervenții psihoterapeutice

Capitolul 9. Doliu și sinucidere
Definiție
Factori de risc și populații cu risc
Procesul doliului în urma unei sinucideri
Acompanierea apropiaților persoanei care s-a sinucis

Capitolul 10. Ajutorarea și acompanierea celor îndoliați
Cum să propunem ajutorul
Grupurile de întrajutorare și de susținere
Psihoterapiile
Demersurile administrative
Plângerile judiciare
Identificarea medico-legală a corpurilor
Expertizele
Să rămânem disponibili pentru cei îndoliați

Concluzie
Anexe